Expozitia cu dinozauri si o zi plina de activitati in parc

În activităţile cu copiii [de fapt în activităţile cu oamenii :)] trebuie să te adaptezi permanent. Aşa că în momentul în care aflii că doi copii nu pot veni la activitate în ultimul moment, trebuie să te adaptezi. Noi lucrăm constant cu aceşti 5 copii pentru că deja îi cunoaştem, ştim sigur că au nevoie de sprijinul nostru şi fiind doar două persoane care să se ocupe şi de logistică şi de transport uneori, e mai simplu aşa. Plus că fiind la început de drum, sponsorizările în produse de exemplu, se obţin mai uşor pentru un număr mai mic. Pe măsură ce găsim voluntari pe care să ne bazăm constant, o să încercăm să creştem numărul de copii cu care lucrăm (dar despre asta povestim curând).

Să revin la această zi care a decurs absolut minunat. Am fost să vedem Ultimii Dinozauri din Transilvania şi copiii au fost foarte încântaţi de exponatele pe care le-au văzut (şi-au ales inclusiv dinozauri preferaţi, în funcţie de caracteristicile lor). Mai apoi am mers în parc unde Marius le-a pregătit un mic exerciţiu ca să înţeleagă mai bine sutele de milioane de ani care au trecut pe planeta noastră. Ca de fiecare dată, în drum spre casă eu m-am făcut că am uitat tot şi copiii au trebuit să-mi explice din nou care e treaba cu dinozaurii. Uneori e bine să fii greu de cap 😉

În parc am găsit o zonă super drăguţă unde ne-am instalat hamacul de la Minorswing şi pătura cu jocuri. După o tură de frisbee, alergat prin zonă, jocuri, lenevit în hamac cu o carte (mulţumim Editura All pentru cărţicele; şi ceilalţi doi copii vor primi pachetele de la prietenii lor), a sosit pizza. Cei de la Artizan au fost foarte receptivi la cererea noastră şi ne-au ajutat să le oferim copiilor un prânz delicios. Restul de pizza care a rămas a fost împărţită între copii ca să le ducă şi frăţiorilor mai mici o mică surpriză :). Vă garantăm că a fost delicioasă şi le mulţumim pentru ajutorul acordat.

Ce să vă mai spunem, am ajuns acasă obosiţi de la aşa de mult alergat şi jucat, dar cu zâmbetele până la urechi şi cu promisiunea că ne vedem foarte curând…la un film sperăm 🙂